Codul Penal, locul în care Puterea şi Opoziţia #Rezistă împreună împotriva jurnaliştilor

De câte ori se vrea ca mass media să dea mai prietenos din coada sa de Câine de pază al Democraţiei, ni se anunţă că politicienii ar fi amabili să reintroducă în Codul Penal incriminarea insultei şi a calomniei.

Căci, ce altceva ar putea fi decât insultă şi calomnie orice anchetă, orice dezvăluire, orice opinie cu privire la modul în care un ales al Patriei s-a dus curgând zdrenţele de pe el să-şi ia postul în primire şi, în nici un mandat, s-a îmbogăţit de neam de neamul lui nu bănuia că are să o facă.

Când vorbim despre relaţia ziaristului cu Puterea, vorbim, nu-i aşa, despre insultă şi calomnie – căci numai insultă şi calomnie se poate numi fapta ziaristului care-şi permite să deranjeze obiceiul unora de-a confunda banii publici cu propriul buzunar cu tot felul de dezvăluiri argumentate cu dovezi şi alte cele.

Prin anii 2000, încă nici nu apucase să se sinucidă procurorul Panait sub înaltul patronaj al Rodicăi Stănoiu, sinistra Justiţiei din acea perioadă, că ziariştii „dintr-o anumită publicaţie”, care avuseseră nesimţirea să investigheze despre cum distinsa doamnă îşi vânduse la suprapreţ unei regii a statului căsuţa părintească din Filiaşi, erau avertizaţi public că acest fapt „poate să-i facă vulnerabili în condiţiile actualelor prevederi” (un fel de „viaţa lor e scurtă, iar sănătatea un bun prea de preţ”), care „prevederi” şi apăruseră sub formă de proiect de Cod penal. Da’ penal, rău de tot!

Noroc că, parte a prevederilor de aderare a României la Uniunea Europeană, politicieni au fost ei obligaţi să dea din coadă şi să scoată insulta şi calomnia din Codul penal. Au mârâit, s-au tras pe distinsele dosuri, dar, în final, s-au conformat.

Dar au trecut anii. Credeţi că le-a trecut oftica faptului că nu mai pot ei controla mass media penal? Că nu există funcţionar sau politician cu pâinea şi cuţitul bugetar în mână care să nu considere că este absolut natural să le mânuiască în interes personal sau de famiglie, şi, atunci când sunt prinşi, în loc să se mânie de nesimţirea, lăcomia şi obrăznicia lor de hoţi neisprăviţi, se supără pe cel ce le-o arată public, ca într-o oglindă: adică ziaristul.

Aşa că nu a existat an în care să nu se discute că, din noul Cod penal, nu trebuie să lipsească prevederi privind instrumentele de lucru ale ziaristului: insulta şi calomnia.

În 2015, grevista de profesie a Foamei, Cristiana Anghel cerea incriminarea insultei și calomniei. Ea, în general, colcăia de simțul umorului dar, până la urmă avea şi domnia sa dreptate: „vezi ce vorbești, băi, ziarică, că de-aici, de la noi, de la putere, se vede că ți-e cam cald cu dinții-n gură”… Păi, eram noi, jurnaliștii, la prima madamă a politichiei românești care se simţea cu naturelul simțitor deranjat când i se bătea șoriciul? Nu.

Mai ales că noi, jurnaliştii, ne batem cu toate „madamele” cu şorici gros, indiferent de sex, sau gen, indiferent pe unde sunt acestea aciuate în sistemul bugetar atât de generos cu... bugetarii.

Anul trecut, însuşi marele apărător al democraţiei, judecătorul Cristi Danileţ anunţa pe contul său de Facebook că până la sfârșitul anului, calomnia și insulta vor fi reintroduse ca infracțiuni în Codul penal: „Să nu trecem cu vederea o altă soluție definitivă a justiției române referitoare la daune morale. Așadar, de reținut: libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul de a insulta și calomnia. Deocamdată, cei care comit asemenea fapte răspund doar civil. Până la sfârșitul anului insă aceste fapte vor fi reintroduse in Codul penal, astfel că cei care le comit vor răspunde și cu bănuți, și vor avea și cazier”.

Că o afirmă Cristi Danileţ, pe placul #Rezistenţilor, mai că ne-am preda de bună voie Codului penal; dar, ce să vezi, ieri s-a umplut internetul de „odioasa” faptă pe care o pregăteşte odioasa Putere prin mânuţa lui Codrin Ştefănescu, cea de a reincrimina insulta şi aclomnia... Şi nu era bine.

Hotărâţi-vă, vă rugăm, care ne vreţi la pârnaie: odioasa putere sau minunata rezistenţă?

Că observ că suntem permanent chestionaţi: Cum se zice corect, „interval orar, sau interval oral”? Păi, în funcție de organul în fața căruia vreți să vă căscați gura, corect se spune: ultraj, adorație sau hărțuire gramaticală.

Vă mulțumesc!

Adauga comentariu