Moș Crăciun s-a îmbrăcat întotdeauna în roșu

Am ajuns în intersecție și trebuie să decidem urgent pe unde o luăm. Semaforul este pe galben și avem de ales. Să mergem înainte sau să schimbăm direcția. Dacă în următoarele 3-4-5 zile evoluția pandemiei în România nu începe să stagneze, sau să o ia în jos, nu vom mai avea timp să ne punem pe picioare până la următorul mare hop. Alegerile generale din 6 decembrie. Iar ca urmare a scrutinului, nu ne vom alege doar cu un Parlament nou, ci și cu un Moș Crăciun îmbrăcat în negru. Și, eventual, unul care vine cu coasa, nu cu sacul.

Klaus Iohannis are un singur gând. Nu îl interesează altceva decât să scape de PSD. Nu îl interesează decât să aibă o majoritate parlamentară liberală, cu care să coabiteze liniștit cei patru ani de mandat pe care îi mai are.

Și, paradoxal, în ciuda declarațiilor gălăgioase prin care cer amânarea alegerilor, cei de la PSD vor și ei să mergem la vot în decembrie. Marcel Ciolacu se lăuda joi că, potrivit unui sondaj, ar putea câștiga alegerile. Este o fumigenă aruncată subalternilor lui pesediști care fac presiuni cu amânarea alegerilor. Nu îl interesează alegerile din 2020. Următorii 4 ani vor fi cei mai grei de gestionat din ultimii 100 de ani. Strategia PSD este să câștige TOT în 2024. Primari, Parlament, Președinte. Iar pentru asta trebuie să aibă timp să rupă în bucăți Partidul Național Liberal. Are nevoie de 4 ani de opoziție pentru a face asta.

Așadar, trebuie amânate alegerile generale sau nu? Cel mai bun răspuns îl vom putea da săptămâna viitoare, cand vom afla evoluția numărul de infectări. Dacă intrăm în următoarea săptămână într-o stagnare sau, de ce nu, într-o coborâre, avem șanse ca într-o lună, până în 6 decembrie, să ne facem bine. Să mergem liniștiți la vot și să avem un Crăciun liniștit. Dacă nu, va fi prea târziu. Istoria ne-a arătat și experții ne-o spun că e nevoie de cel puțin o lună de scădere pentru ca situația să redevină controlabilă. La fel cum creșterile, atunci cand au loc, se petrec în cel puțin patru săptămâni consecutive. Și azi suntem deja la finalul celei de-a cincea săptămâni de creștere.

Klaus Iohannis repetă într-una că nu se impun noi restricții până nu se vede efectul celor de acum. Bucureștiul a intrat în scenariul roșu în urmă cu 10 zile. Multe orașe mari au făcut același lucru. Rezultatele însă nu se văd. Dimpotrivă, numărul de cazuri este în creștere, cel al deceselor, de asemenea, iar numărul pacienților internați pe secții sau la terapie intensivă bate record după record.

 

 CAZURIDECESEATI
19 OCTOMBRIE3.40065768
29 OCTOMBRIE6.536103917

 

Luni, 19 octombrie, aveam 3.400 de noi cazuri. Joi, 29 octombrie, avem 6.546. Aproape dublu. Luni, 19 octombrie, aveam 65 de decese, joi, 29 octombrie avem 103. Luni, 19 octombrie, aveam 768 de pacienți la ATI. Joi, 29 octombrie, avem 917, cu 149 mai mulți.

Este evidentă creșterea și niciun semn de stagnare. Bun. Poate ar trebui să așteptăm 2 săptămâni. Începutul săptămânii viitoare va aduce cele 14 zile și vom putea trage linie. Vor urma alte măsuri, mai dure? Vom vedea. Este clar însă că ceva trebuie făcut.

Cum am mai spus, e nevoie de cel puțin o lună de scădere. A fost la fel în primăvară, în starea de urgență, în România, dar mai ales în țările puternic afectate, precum Italia, Spania sau Franța. Și la fel a fost în România în vară, înainte de intrarea în vigoare a Legii carantinării.

 

6 IULIE397
20 IULIE994
20 AUGUST1.454

 

În cele două săptămâni, de dinainte de 20 iulie, numărul cazurilor a explodat. În 6 iulie au fost 397. Și aici erau incluși și cei retestați. În 20 iulie erau deja 994 de cazuri. Și au mai urmat două - trei săptămâni de creștere. Maximul a fos atins în 12 august, 1.454, după care lucrurile s-au mai calmat.

Klaus Iohannis repetă într-una și că mersul la vot nu este mai periculos decât mersul la supermaket, la cumpărături. Că vor fi luate măsuri stricte, că șansele de infectare vor fi reduse la minimum. Așa o fi, dar alegerile nu înseamnă doar drumul până la secția de vot și înapoi. Înseamnă un furnicar organizatoric. Înseamnă zeci de mii de oameni implicați în desfășurarea în bune condiții a votării. Înseamnă bucuria câștigării alegerilor, sau amărăciunea pierderii, care se vor lăsa, ambele, cu chefuri sau priveghiuri monstruoase.

Acestea sunt și motivele invocate de autorități când au fost întrebate de ce a crescut numărul de infectări după alegerile locale. A trecut fix o lună de atunci și cifrele sunt mari. Nu spune nimeni că totul se datorează scrutinului, dar o parte, cel puțin, da.

 

28 SEPTEMBRIE1.470
12 OCTOMBRIE3.109
28 OCTOMBRIE6.481

 

În 28 septembrie, prima zi de după vot, a început și creșterea numărului de cazuri. În acea zi au fost 1.470. În două săptămâni s-a dublat numărul. În 12 octombrie erau 3.109. Iar în 28 octombrie aveam 6.481.

Franța a avut și ea alegeri locale în pandemie. Două rânduri, la distanță de 100 de zile între ele. Chiar dacă explozia de infectări nu poate fi pusă doar pe prezența oamenilor la scrutin, turul doi a fost amânat pentru a nu se repeta povestea din turul întâi. Acest prim tur a avut loc cu 48 de ore înainte de intrarea Franței în starea de urgență.

 

09.03 - 15.03614
16.03 - 22.031.514
23.03 - 29.033.450
30.03 - 05.044.329
06.04 - 12.043.560

 

În data de 15 martie. În săptămâna 9 – 15 martie, media cazurilor zilnice în Franța a fost 614. În săptămâna de după alegeri, 16 – 22 martie a crescut 1.514. Mai mult decât dublu. A urmat săptămâna 23 – 29 martie, cu o medie a cazurilor zilnice de 3.450. Din nou mai mult decât dublu, în doar 7 zile. Și a mai crescut încă o săptămână. Între 30 martie și 5 aprilie, media zilnică a fost de 4.329 de cazuri. După care a început să scadă, la 3.560, între 6 – 12 aprilie.

Așadar, teoretic cel puțin, până acum am învățat că, în linii mari, o creștere a numărului de cazuri de infectare poate fi limitată la minimum o lună, la 4 -5 săptămâni. Dar asta NUMAI în condițiile în care se iau măsuri restrictive care produc și efect. Și la fel. Odată implementate măsuri, care, repet, trebuie să și producă efecte, scăderile și stabilizarea vor dura o lună, cel puțin.

România este la finalul celei de-a cincea săptămână de creștere exponențială. Nu știm unde se poate ajunge. Putem doar presupune. În luna care mai este până la alegerile generale trebuie să se întâmple o minune. Pentru că, oricât am nega, scrutinul va duce la o creștere a numărului infectărilor. Iar Crăciunul nu ne va mai aduce cadourile cerute. Sacul lui va fi unul negru.

 

Adauga comentariu